Corpul fizic e format din trei părţi principale: celule şi
două lichide (sânge şi limfă). Sângele alimentează cu ''hrană'' toate
celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma simplei
funcţionări a celulelor şi le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat,
rinichi), pentru a le scoate din corp.
Un nou-născut, pentru a creşte, are nevoie de două lucruri
vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele. Exact la fel e şi cu
celulele noastre. Ele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin
limfă). Lichidul acesta "uleios" şi mai vâscos decât sângele, care
preia toxinele din celule, are o problemă: este staţionar în corpul nostru, nu
este împins/pompat - asemenea sângelui de către inimă - iar pentru a-l mişca,
este nevoie de mişcare fizică - mişcarea muşchilor îl pune în mişcare -.
Acesta este motivul pentru care transpiri imediat ce începi
să alergi, de exemplu. Sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt duse
la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină foarte
uşor. Creierul nostru, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul uman..... e ''o
grămadă'' de celule.
Sângele are un ph de 7,35 - 7,45: aşa a fost creat, aşa
trebuie să rămână! În aproximativ patru minute, corpul trebuie să ridice
valorile ph-ului la aceste valori, indiferent de situatie; altfel, viaţa ar
înceta în corpul acesta.
Fructele şi legumele consumate în stare crudă acidifică
sângele fffff puţin. Aceleaşi legume, însă, gătite induc o aciditate mai mare
sângelui nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere şi coacere, îl
acidifică şi mai mult. Proteina animală induce o aciditate şi mai mare.
Alimentele superprocesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate,
cafea) induc sângelui o aciditate extrem de mare!
Cum spuneam, sângele are la dispoziţie patru minute să
ajungă la un ph de 7,35; dacă are puţină aciditate de neutralizat, acesta va
folosi baze din corpul nostru (calciu şi magneziu luate direct din oase şi
dinţi), aceasta ducând în timp la slăbirea densităţii osoase.
Problema mai mare e când aciditatea este foarte mare şi
corpul nu mai poate, în patru minute, să ridice ph-ul sângelui. Spuneam mai
devreme că sângele alimentează şi e în contact permanent cu toate celulele din
corpul nostru. Ce poate face ca să scape rapid de aciditate şi să rămână
alcalin???? ........Aruncă toată aciditatea pe celule!!!!!!! Şi la multi dintre
noi face aceasta de trei ori pe zi ...
Starea normală a celulelor noastre e una alcalină. Într-un
mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă îşi produce energia prin mitocondrii
(supranumite şi "uzine energetice", deoarece conţin enzimele
oxido-reducătoare necesare respiraţiei). Respiraţia produce energia necesară
organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile
au material genetic propriu - ADN mitocondrial -, care conţine informaţia
genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii, oxigenul, glucoza şi
fructoza fiind esenţiale!
Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de
excesul de aciditate, aruncând-o pe celule. Celula sănătoasă devine astfel un
mediu foarte acid, unde oxigenul este în cantităţi foarte mici. Acum, ea are
doar două variante: ori să moară, ori să se transforme. De obicei se
transformă... şi devine o celulă care se adaptează mediului
fără oxigen, învăţând să trăiască într-un mediu anaerob,
producându-şi energia prin fermentaţie. Aceasta este celula canceroasă.
Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi avem între 1.000
şi 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp. Sistemul imunitar şi globulele
albe le distrug, însă. În cazul acesta, se ridică întrebarea: "Atunci, de
ce cancerul face aşa mari ravagii? De ce nu sunt protejaţi toţi de propriul
sistem imunitar şi de globulele albe proprii??"
Aici e partea interesantă: celulele au o inteligenţă
proprie. Celula aceea, când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de
globulele albe şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul
imunitar: se înveleşte cu nişte celule normale şi sănătoase care aparţin
corpului (celule trofoblaste) şi astfel, sistemul imunitar nu vede ce e
înăuntru.
Exact acelaşi lucru îl mai întâlnim undeva în natură.
Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă sistemul
imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard, profesor
de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un articol
publicat în jurnalul medical Lancet, în care declara că între celulele
canceroase şi anumite celule preembrionare caracteristice fazei iniţiale a
gravidităţii, nu există nicio diferenţă.
Celulele stem sunt nişte celule din care se poate forma
orice. Din această cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule
(pentru a crea viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de
ţesut, în caz de accident).
Beard a observat că placenta (care e, de fapt, formată din
celule trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar
placenta creşte exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care se
opreşte din creştere.
De ce?
Pancreasul copilului începe să funcţioneze după a treia
săptămână de sarcină, producând o enzimă numită "tripsină". Şi se
pare că această enzimă opreşte din creştere placenta. Până în a noua lună,
creşterea placentei este foarte lentă. În luna a noua pancreasul fătului, care
lucrează deja la capacitate maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc
această enzimă în cantităţi suficient de mari încât să găurească placenta.
Odata placenta perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) şi sistemul
imunitar vede ce se "ascunde" acolo, declanşând imediat durerile
naşterii; practic, îl dă afară pe ''parazit''.
Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste
(placenta), mai face ceva: digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în
care unii dintre noi trimit cantităţi mari de tripsină spre digestia
alimentelor de trei ori pe zi şi mai au şi pancreasul slăbit, acesta nu produce
tripsină suficientă nici pentru digestie, ... deci cum va mai putea distruge
învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul
imunitar?...... Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind atât
de mult de ''stilul de viaţă'' şi de obiceiurile alimentare.
Se pare că celulele canceroase au nevoie de zece (!!!) ani
de divizări şi multiplicări, ca să poată fi observate cu aparatele medicilor şi
pentru ca aceştia să pună diagnosticul "cancer în faza I". Dacă în
aceşti zece ani ţinem câteva posturi în care să nu mâncăm, o perioadă, nimic de
origine animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera învelişul
celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele albe,
iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. După un post, Dumnezeu
ne poate vindeca de cancer şi noi nici să nu ştim aceasta.
Chimioterapia si radioterapia, ce fac????
Omoară celule canceroase!!!!! Foarte bine, până aici....
Omoară, însă, şi celule sănătoase??!!! Haideţi să trecem cu vederea
aceasta... Dar fiţi atenţi: ele PARALIZEAZĂ GLOBULELE ALBE!!!!!!!! Dupa prima
şedinţă de chimioterapie acestea nu mai luptă, deci nu ne mai putem baza pe
sistemul imunitar. Acum intră în scenă ''medicamentele'' lui Dumnezeu. În multe
fructe şi legume există nişte ''coloranţi''. Aceşti coloranţi sunt, de fapt,
nişte otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase. Colorantul negru
(resveratrolul) e cel mai potent, urmat de colorantul roşu şi de cel
galben.
Să vedem modul de funcţionare!!! ..... Celulele canceroase
sunt foarte ineficiente în a-şi produce energia, întrucât o produc prin
fermentaţie, deci au nevoie de mult zahăr ca să crească.
Din 20 în 20 de minute, vom alimenta celulele canceroase cu
acest zahăr. Dar consumând zahărul dintr-un fruct de culoare neagră,
concomitent cu consumarea zahărului, celulele canceroase vor consuma şi
resveratrolul şi vor muri pe capete.
Primul lucru l-am făcut; mai avem de făcut încă două. Celula
aceea canceroasă am distrus-o şi acum, în locul ei, e un lichid foarte toxic.
Această otravă trebuie scoasă cumva din organism.
Aici intervine sistemul limfatic!! Există două alimente care
pun în mişcare limfa: lămâia şi echinaceea. Consumul a 3-4 lămâi stoarse şi
diluate cu apă, zilnic, şi a 2-3 linguriţe de pulbere de echinaceea vor asigura
mişcarea sistemului limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic şi îl
va duce în ficat.
Ficatul amestecă această otrava cu bila şi o varsă în
intestin, de acolo merge în colon şi aşteaptă să fie eliminată. Aici mai apare
o problemă: deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi şi otrava şi o va
reintroduce în ficat. Aceasta măreşte riscul de ciroză la ficat.
Soluţia salvatoare ar fi să forţăm cumva ficatul să îşi
verse bila mult mai des şi apoi să scoatem imediat din intestine lichidul acela
toxic. Clismele cu cafea, exact asta fac!!! Dacă bem cafeaua, aceasta
stimulează rezervele de glicogen din ficat şi ne dă un boost de energie -
stimulată!! -, dar dacă o folosim ca şi clismă, aceasta stimulează ficatul să
îşi verse bila (cu toxinele rezultate din fostele celule canceroase), bila se
amestecă cu cafeaua în intestin şi colon şi este eliminată imediat din
organism.
Acesta este ciclul: 12 ore de flux continuu de resveratrol
şi zahăr în sânge, apoi 12 ore de post (peste noapte), prin care înfometăm,
până dimineaţa, celulele canceroase. Apa cu lamaie şi echinaceea duc - prin
mişcarea limfei - otrăvurile în ficat, iar clismele cu cafea din oră în oră
asigură eliminarea toxinelor cât mai repede posibil, nelăsându-le să se
reabsoarbă.
Iar acum, în încheiere, o părere personală - dacă vreţi, o
credinţă a mea -: TOT CEEA CE AM SCRIS PÂNĂ ACUM E INUTIL, DACĂ NU INTERVINE
ÎNAINTE VINDECAREA SUFLETEASCĂ, EMOŢIONALĂ!!
