joi, 28 noiembrie 2013

Trei intrebari pentru creierul tau

     Atunci cand esti nemultumit de situatia in care te gasesti, inseamna ca exista o diferenta intre starea ta dorita si starea ta prezenta. Trecerea de la starea prezenta la cea dorita implica folosirea unor resurse pe care le detii sau le poti obtine. Printre cele mai valoroase resurse pe care le poti folosi sunt intrebarile pe care ti le adresezi.
     Specialistii in programare Neuro-Lingvistica se bazeaza pe trei elemente fundamentale in definirea succesului: abilitatea de a stabili corect ceea ce iti doresti, flexibilitatea / inevitarea obstacolelor pe drumul parcurs si capacitatea de a detecta atingerea starii dorite. A obisnui creierul cu acest mod de abordare, inseamna a pune intrebarile corecte la momentul oportun. Acesta este un lucru esential pentru o buna programare a obiectivelor. Anecdotic vorbind, creierul este mai "prost" decat stomacul: daca mananci hrana alterata, stomacul o respinge imediat; in schimb, daca ii dai creierului o informatie incompleta ori eronata, o va procesa si va da un raspuns pe baza informatiei respective, oricat de nociva ar fi ea. De aceea, mesajele catre creier care vin sub forma intrebarilor bine puse sunt foarte importante.
     Iata cele trei intrebari cheie care iti pun mintea in miscare:
Mai intai pune-ti intrebarea: Ce vreau de fapt? Atentie, multi oameni stiu foarte bine ceea ce de fapt nu vor, adica ce vor sa evite. Important este sa definesti in mintea ta ceea ce vrei sa obtii.
A doua intrebare, dupa ce ai raspuns la prima, este: Cum voi sti ca am obtinut ceea ce vreau? Aici elementele importante sunt cele senzoriale. Cu cat reusesti mai bine sa vezi cu ochii mintii ceea ce vrei, cu atat esti mai pregatit sa obtii. Defineste in termeni senzoriali rezultatul dorit. Daca este vorba de o masina, ce vei auzi, simti si vedea cand vei avea masina ta? De exemplu, vei simti confortul interior, vei auzi sunetul motorului sau vei vedea culoarea preferata si designul masinii...
A treia intrebare este: Ce ma opreste sa obtin ceea ce vreau? Cu aceasta intrebare "provoci" mintea ta sa devina foarte creativa si sa gaseasca optiuni noi pentru atingerea rezultatului dorit, evitand barierele reale sau mentale. De multe ori cand definim obstacolele acestea isi pierd puterea si consistenta.
     Acestea sunt cele trei interbari! Folosite in mod consecvent pot aduce rezultate excelente. Stiu ca multi oameni se bucura de beneficiile lor. Pentru inceput, alege un obiectiv usor de atins si antreneaza-ti creierul. Pune mai intai prima intrebare si lasa-ti timpul necesar pentru a gasi raspunsul. In momentul cand simti ca ai gasit raspunsul potrivit, adauga a doua intrebare. Repeta de cate ori este nevoie pentru a fi sigur ca ai definit bine obiectivul. Apoi pune a treia intrebare. Vei fi surprins cum se spulbera barierele mentale si cum generezi noi optiuni. Este important sa incepi acum cu un obiectiv usor de atins.

    




Aristotel spunea: "Suntem ceea  ce  facem  in  mod  repetat, de aceea  maiestria  nu este  un  act  ci o deprindere."

miercuri, 20 noiembrie 2013

Despre legea cauzei și a efectului

     Tocmai am primit mai înainte un email ciudat; un bun prieten de-al meu, care nu mi-a scris niciodată în limba engleză, niciodată pană acum, îmi scria că a fost jefuit la Atena, că el și familia lui sunt într-o situație dramatică, fără bani, fără carduri și fără telefoane. Cerea un card nou, să se poată întoarce în țară! Am simțit imediat ”vantul rău” al amăgirii, un fel de păcăleală de 1 aprilie, una întarziată pană la 19 noiembrie. L-am sunat de îndată; ”De azi dimineață mă sună toată lumea! Mi-a intrat cineva în calculator, e o mizerie”, mi-a spus el liniștit. M-am gandit la ființa ”nevăzută”, pe care – poate – nu o voi vedea niciodată sau pe care – cine știe – aș putea s-o întalnesc undeva, fără să știu că-i aceeași, perversă, pierdută în propriul ei întuneric, ascunsă în lumea virtuală. Iată, și ăsta-i un fel de a-ți pierde lumina din tine, am simțit! A încerca să amăgești, să iei ceva ce nu-i al tău, și dacă nu-ți izbutește, și dacă nu se concretizează, și dacă-i doar o idee în mintea ta, înseamnă tot pierdere a luminii tale. E tot o înfrățire vulgară a minții și a sufletului cu negura și căderea în ispită, e tot un fel de a te face singur mic, fie și dacă nimeni, absolut nimeni pe lumea asta nu va ști vreodată despre ”micimea ta”! Conștiința proprie știe totul, ea înregistrează  și ceea ce gandești, ce intenționezi să faci, ea arhivează în memoria-i masivă ”toate bilele negre”, ce izvorăsc din tine. Dacă în conștiința umană s-ar opri totul numai la înregistrare, probabil că dreptatea n-ar mai fi posibilă niciodată; ceea ce se înregistrează în conștiință devine...faptă și dacă n-a fost fizică, și dacă a fost tainică, și dacă noi am uitat vreodată că s-a întamplat, așa încat ideea înregistrată, lumina pierdută va atrage, mai devreme sau mai tarziu, un efect.



     Un gand e o cauză care generează un efect. Noi putem înșela cu gandul, putem fi necinstiți doar lăuntric, putem visa cu inocență să jefuim, putem visa să luăm ceva ce nu-i al nostru, putem fi invidioși, ranchiunoși, respingători, furioși sau dornici să ne răzbunăm doar lăuntric, dar asta e o pierdere în întuneric la fel de mare ca și pierderea în fapte întunecate. Căci fapta rea coboară din gandul rău și din inima rea, cum ne-a spus și Isus! Legea cauzei și a efectului va afecta conștiința și va duce într-o bună zi la un efect pe care ea îl va atrage ca o consecință a căderii în păcatul lăuntric. Noi picăm prea ușor în ispită, noi de dăm prea ușor lumina, alunecăm vertiginos și grav în această ”peșteră” sau ”închisoare” materială în care se zbate Eul omenesc și o facem pentru că nu cunoaștem că ”dreptatea” este o lege a conștiinței și, în consecință, nu poate fi cumpărată, nu poate fi eludată și nici nu poate fi amăgită. Karma este tocmai expresia legii cauzei și a efectului; ea nu-i aplicabilă doar faptei, ci și gandului, și intenției! E o lege care are grija dreptății pe lumea aceasta, legea care are grija adevărului, legea care ne-ar putea ajuta pe noi să creștem în lumină, căci ea ne asigură că nu avem nevoie niciodată, sub nici o formă și pentru nici o cauză, să alergăm după dreptate și după adevăr. Alergarea aceasta e doar un fel în care conștiința mai acumulează erori, se mai pierde cate puțin în ignoranța ei, iar accesul ființei la lumină se îngustează. Două forțe ne atrag în direcții opuse în această viață; forța Eului și forța divină. Acesta-i conflictul permanent în lăuntrul omului; fiecare gand necinstit, și dacă n-a fost făptuit, hrănește omenescul și îl împinge neancetat spre înțelegerea limitată a ceea ce este viața sa. Oameni precum ”anonimul”, care vana un card fără sudoare, nu cunoaște puterea propiei sale conștiințe; el acționează din convingerea că poți să te ascunzi după un calculator și să furi fără consecințe. Eul omenesc are asemenea credințe, partea noastră întunecată, ignorantă ne face să credem că ne este permis orice. Într-un fel, e permis, dar are consecințe orice îți permiți(propria conștiință știe totul, iar de ea nu poți scăpa), așa încat ceea ce avem noi de făcut este să chibzuim profund dacă ceea ce gandim, simțim și facem e rău sau e bun, ne adancește în uman sau ne duce în sus, spre lumina care ne așteaptră cu infinită răbdare!

sursa: Maria Timuc

luni, 18 noiembrie 2013

Armonia Șamanică

Civilizația noastrã s-a dezvoltat în concordanțã cu principiul potrivit cãruia progresul se poate realiza numai prin intermediul manipulãrii și exploatãrii atît a forțelor naturale, cît și a altor ființe. Este un principiu extrem de agreat de cãtre gîndirea politicã, economicã, științificã si, desigur, atitudinea religioasã. Cu toții am fost formați în ideea cã noi, oamenii, sîntem ființe în mod esential gînditoare, cã avem un ascendent de superioritate asupra tuturor celorlalte creaturi și capacitatea de a ne modifica mediul înconjurãtor într-un mod care sã ni se potriveascã, doar prin puterea gîndului.
Cu toate acestea, nu gîndurile noastre au generat dificultãțile pe care le întîlnim în mod personal sau colectiv, ci alegerile noastre!
Șamanica încurajeazã o abordare diferitã, alegînd sã punã inimã în ceea ce întreprindem. Fãcînd alegerile în concordanțã cu manifestãrile Spiritului – alegeri care sã actioneze cãtre atingerea stãrii de armonie, mai degrabã decît sã caute sã satisfacã Eul și sentimentul sãu de interes fațã de sine. Interesul fațã de sine se referã cu precãdere la propriile noastre intenții și dorințe. El dã frîu liber Eului și se reflectã în egoism, nepãsare, indiferențã, ignoranțã, intoleranțã, lãcomie, dogmatism și dominare.
Asadar, nu capacitatea de a fãuri gînduri și de a crea idei are efectul producerii de schimbãri în viața noastrã și în viețile celorlalți, ci este vorba despre capacitatea de a face alegeri. Aici rezidã adevãrata putere.
Lumea noastrã personalã, ca și lumea „cea mare“ din jurul nostru, este un rezultat direct al alegerilor care au fost fãcute. Absolut fiecare dintre noi trãim consecințele alegerilor individuale sau colective fãcute. Si, în parte, despre asta este vorba în viața oamenilor – învãțarea din experientele create de propriile noastre alegeri sau de cele ale celorlalți. Vîrtejul teribil și lipsa de armonie din lumea „cea mare“ sînt rezultate ale alegerilor fãcute cu ajutorul psihicului, prin excluderea Spiritului. Dacã noi considerãm cã lumea întreagã este o mizerie, iar Pãmîntul suferã din pricina poluãrii și exploatãrii la care este supusã, este pentru cã noi însine, în interiorul nostru, sîntem poluati si exploatați de cãtre limitãrile impuse asupra noastrã. Lumea „cea mare“ nu este altceva decît o proiecție a lumii din interiorul fiecãruia dintre noi. Dacã luptãm pentru o lume mai bunã, trebuie sã facem lumea din interiorul nostru un loc mai bun pentru „Sinele“ nostru spiritual. Transformarea poate avea loc în afarã numai dacã mai întîi am schimbat aspectul de dinãuntru. Schimbãrile de „acolo“ încep „aici“ – în interiorul nostru. În șamanicã, schimbãrile pe care le facem sînt în primul rînd fațã de noi înșine, pentru cã acesta este modul natural, modul Naturii. Schimbãrile vin mai întîi din interior. Armonia poate fi definitã ca fiind o combinație de calitãti care creeazã frumusețe.
Atunci cînd un șaman aborigen american a cerut poporului sãu sã „aducã frumusețe“, el i-a încurajat sã își exprime energiile în moduri naturale, care sã aducã, sã genereze frumosul. Orice lucru care poate crea armonie, un cuvînt, gînd, o stare afectivã, sunet, judecatã de valoare, scop sau actiune, produce frumusețe, deoarece armonia este ceea ce creeazã frumusete.
Frumusețea vine din armonie, deoarece aceasta din urmã este în mod intrinsec o manifestare de frumusețe. Urîțenia, lipsa de armonie și haosul provin din ignorarea naturalului și impunerea propriilor credințe limitate, care acționeazã din afarã spre înãuntru.
Cei mai mulți dintre noi trecem prin viațã fãrã sã stim ce vrem, însã avînd în întregime certitudinea cã ceva anume ne lipsește tot timpul, indiferent de valoare. Apetitul pentru lucrurile materiale a devenit insațiabil, stimulat de o societate risipitoare și încurajat de un sistem orientat spre consumator care, în mod sublim, ne condiționeazã sã obtinem ceva fãrã încetare, timp în care noi sîntem mentinuți într-un stadiu de interminabilã dorințã. De fapt, chiar cei ce ne-au educat, ne-au guvernat și ne-au condus din punct de vedere spiritual, ne-au condus spre acest stadiu și ne-au obișnuit așa! Planeta Pãmînt, încã plinã de viațã, este sufocatã, în momentul de fațã, de poluare, torturatã de durere, rușinatã de nebunia omenirii, ignoranțã, lãcomie și desfrînare și, nefiind recunoscutã ca Mamã așa cum meritã, este privitã numai ca obiect neînsuflețit, menit sã fie doar „folosit“. O echilibrare a balanței și o vindecare a Pãmîntului poate avea loc numai prin eliberarea noastrã din chingile acestor limitãri și prin refuzul de a permite ca manipulatorii sã aibã putere asupra noastrã, permițînd, astfel, cãutarea Adevãrului din inimã, ca rãspuns dat strigãtului din Suflet.
Adevãrul despre propria noastrã naturã spiritualã este atît de valoros, încît nu existã preț sub care sã fie catalogat. Oferit fiind în mod gratuit, el ar putea fi abandonat, aparent neavînd absolut nici o valoare. Cu toate acestea, dacã s-ar stabili un preț pentru el, nu ar exista nimeni care sã-și permitã luxul de a-l avea. Însã ceea ce dezvãluie adevãrul cu lumina sa trebuie sã fie aplicat, în scopul de a fi pe deplin înțeles. Așadar, nu adevãrul în sine este ceea ce este important, ci înțelegerea acestuia. Înțelegerea este neprețuita comoarã! 
Numai cînd Adevãrul este înțeles, el poate fi prețuit cu adevãrat.

duminică, 10 noiembrie 2013

Dezvoltarea şi funcţionarea creierului

Virgiliu Gheorghe, despre creșterea copiilor, televizor și internet. Impactul media asupra creierului și consumul de pornografie.

joi, 7 noiembrie 2013

Despre iubire

     Vă rog încercați să rețineți: în LEGE, Iubirea  nu este o zeamă roz bombon și dulce!!! Din omenesc așa pare, un SENTIMENT bun, cald, blând. FALS! Iubirea adevărată este o STARE de pace și echilbru, cu aspect matematic, o ACCEPTARE a tot și orice exact așa cum ele par să fie! Lipsa de cârcoteală, a dorinței de a tot modifica ceea ce este, a ranchiunei și fricilor face posibilă STAREA DE IUBIRE !!! Împăcarea, aș spune. Lipsa de rezistentă.