luni, 18 noiembrie 2013

Armonia Șamanică

Civilizația noastrã s-a dezvoltat în concordanțã cu principiul potrivit cãruia progresul se poate realiza numai prin intermediul manipulãrii și exploatãrii atît a forțelor naturale, cît și a altor ființe. Este un principiu extrem de agreat de cãtre gîndirea politicã, economicã, științificã si, desigur, atitudinea religioasã. Cu toții am fost formați în ideea cã noi, oamenii, sîntem ființe în mod esential gînditoare, cã avem un ascendent de superioritate asupra tuturor celorlalte creaturi și capacitatea de a ne modifica mediul înconjurãtor într-un mod care sã ni se potriveascã, doar prin puterea gîndului.
Cu toate acestea, nu gîndurile noastre au generat dificultãțile pe care le întîlnim în mod personal sau colectiv, ci alegerile noastre!
Șamanica încurajeazã o abordare diferitã, alegînd sã punã inimã în ceea ce întreprindem. Fãcînd alegerile în concordanțã cu manifestãrile Spiritului – alegeri care sã actioneze cãtre atingerea stãrii de armonie, mai degrabã decît sã caute sã satisfacã Eul și sentimentul sãu de interes fațã de sine. Interesul fațã de sine se referã cu precãdere la propriile noastre intenții și dorințe. El dã frîu liber Eului și se reflectã în egoism, nepãsare, indiferențã, ignoranțã, intoleranțã, lãcomie, dogmatism și dominare.
Asadar, nu capacitatea de a fãuri gînduri și de a crea idei are efectul producerii de schimbãri în viața noastrã și în viețile celorlalți, ci este vorba despre capacitatea de a face alegeri. Aici rezidã adevãrata putere.
Lumea noastrã personalã, ca și lumea „cea mare“ din jurul nostru, este un rezultat direct al alegerilor care au fost fãcute. Absolut fiecare dintre noi trãim consecințele alegerilor individuale sau colective fãcute. Si, în parte, despre asta este vorba în viața oamenilor – învãțarea din experientele create de propriile noastre alegeri sau de cele ale celorlalți. Vîrtejul teribil și lipsa de armonie din lumea „cea mare“ sînt rezultate ale alegerilor fãcute cu ajutorul psihicului, prin excluderea Spiritului. Dacã noi considerãm cã lumea întreagã este o mizerie, iar Pãmîntul suferã din pricina poluãrii și exploatãrii la care este supusã, este pentru cã noi însine, în interiorul nostru, sîntem poluati si exploatați de cãtre limitãrile impuse asupra noastrã. Lumea „cea mare“ nu este altceva decît o proiecție a lumii din interiorul fiecãruia dintre noi. Dacã luptãm pentru o lume mai bunã, trebuie sã facem lumea din interiorul nostru un loc mai bun pentru „Sinele“ nostru spiritual. Transformarea poate avea loc în afarã numai dacã mai întîi am schimbat aspectul de dinãuntru. Schimbãrile de „acolo“ încep „aici“ – în interiorul nostru. În șamanicã, schimbãrile pe care le facem sînt în primul rînd fațã de noi înșine, pentru cã acesta este modul natural, modul Naturii. Schimbãrile vin mai întîi din interior. Armonia poate fi definitã ca fiind o combinație de calitãti care creeazã frumusețe.
Atunci cînd un șaman aborigen american a cerut poporului sãu sã „aducã frumusețe“, el i-a încurajat sã își exprime energiile în moduri naturale, care sã aducã, sã genereze frumosul. Orice lucru care poate crea armonie, un cuvînt, gînd, o stare afectivã, sunet, judecatã de valoare, scop sau actiune, produce frumusețe, deoarece armonia este ceea ce creeazã frumusete.
Frumusețea vine din armonie, deoarece aceasta din urmã este în mod intrinsec o manifestare de frumusețe. Urîțenia, lipsa de armonie și haosul provin din ignorarea naturalului și impunerea propriilor credințe limitate, care acționeazã din afarã spre înãuntru.
Cei mai mulți dintre noi trecem prin viațã fãrã sã stim ce vrem, însã avînd în întregime certitudinea cã ceva anume ne lipsește tot timpul, indiferent de valoare. Apetitul pentru lucrurile materiale a devenit insațiabil, stimulat de o societate risipitoare și încurajat de un sistem orientat spre consumator care, în mod sublim, ne condiționeazã sã obtinem ceva fãrã încetare, timp în care noi sîntem mentinuți într-un stadiu de interminabilã dorințã. De fapt, chiar cei ce ne-au educat, ne-au guvernat și ne-au condus din punct de vedere spiritual, ne-au condus spre acest stadiu și ne-au obișnuit așa! Planeta Pãmînt, încã plinã de viațã, este sufocatã, în momentul de fațã, de poluare, torturatã de durere, rușinatã de nebunia omenirii, ignoranțã, lãcomie și desfrînare și, nefiind recunoscutã ca Mamã așa cum meritã, este privitã numai ca obiect neînsuflețit, menit sã fie doar „folosit“. O echilibrare a balanței și o vindecare a Pãmîntului poate avea loc numai prin eliberarea noastrã din chingile acestor limitãri și prin refuzul de a permite ca manipulatorii sã aibã putere asupra noastrã, permițînd, astfel, cãutarea Adevãrului din inimã, ca rãspuns dat strigãtului din Suflet.
Adevãrul despre propria noastrã naturã spiritualã este atît de valoros, încît nu existã preț sub care sã fie catalogat. Oferit fiind în mod gratuit, el ar putea fi abandonat, aparent neavînd absolut nici o valoare. Cu toate acestea, dacã s-ar stabili un preț pentru el, nu ar exista nimeni care sã-și permitã luxul de a-l avea. Însã ceea ce dezvãluie adevãrul cu lumina sa trebuie sã fie aplicat, în scopul de a fi pe deplin înțeles. Așadar, nu adevãrul în sine este ceea ce este important, ci înțelegerea acestuia. Înțelegerea este neprețuita comoarã! 
Numai cînd Adevãrul este înțeles, el poate fi prețuit cu adevãrat.