Filmul îl demitizează pe Moise – investit de Dumnezeu cu misiunea de a-i scoate pe evrei din Egipt – spunându-ți că era doar un om obișnuit într-o zi obișnuită, care a trăit o experiență neobișnuită. Este ceea ni se poate întâmpla fiecăruia, dacă acceptăm că am fost dăruiți cu posibilități nelimitate și că am fost înzestrați cu cel mai de preț dar al iubirii divine, darul Creației. Deși Moise se credea nevrednic, Dumnezeu l-a ales să-i pună pe umeri un mare destin.
Se bănuiește chiar că Moise avea un defect de vorbire, e posibil să fi
fost bâlbâit. În aceste condiții, ce straniu simț al umorului să fi avut
Dumnezeu, pe care eu una îl bănuiesc ca fiind extrem de ludic în
paranteză fie spus, ca să-i încredințeze unui om imperfect o misiune
atât de importantă..?
